Arhiva categoriei: cântece patriotice

Evandro Rosetti – Dacă te afli cumva-n Europa



Dacă te afli cumva-n Europa,
Să zicem spre est, spre sud-est,
Acolo e ţara de care e vorba
Aicea, în cântecu-acest,

E ţara românilor, nemuritoare,
O ţară de suflet şi dor,
O ţară ce dă a ei dulce culoare
Pământului nemuritor.

Dacă ţi-e foame sau dacă ţi-e sete,
Cum i se-ntâmplă oricui,
Copilule bun al întregii planete,
Oricărui român să i-o spui,

Iar el îţi va da pat şi pâine şi sare
Şi apă de proaspăt izvor,
În ţara românilor, nemuritoare,
Oameni şi prieteni nu mor.

Sunt încă destul de făcut pe planetă,
Românii şi ei oameni sunt,
Dar dacă sunt oameni ca ei pe planetă,
Nimic nu-i pierdut pe pământ,

E ţara românilor, nemuritoare,
O ţară de suflet şi dor,
O ţară ce dă a ei dulce culoare
Pământului nemuritor.

Doina Aldea Teodorovici – Răsai

Muzica: Ion Aldea Teodorovici
Versurile: Grigore Vieru

Dragu-mi-i a te cânta,
Scrisule venit din stele.
Orice literă a ta
Ca pe ochii maicii mele
Dornic o sărut.

Bucură-te, scris latin,
Că pe valea dulce-amară
N-ai venit ca un străin,
Ai venit la tine-n ţară
Şi la fraţii tăi.

R: x2
Răsai, răsai, răsai
Ca grâul cel verde,
Ca lacrima,
Răsai, răsai, răsai
Şi nu te mai pierde,
Iubirea mea.

Mere purpurii pe ram,
Văi cu spic de aur pline.
Totuşi ce săraci eram
Neavându-te pe tine,
Scrisule cel scump.

Bucură-te, scris latin,
Că pe valea dulce-amară
N-ai venit ca un străin,
Ai venit la tine-n ţară
Şi la fraţii tăi.

R: x2

Cetatea – Limba noastră

Muzica: Gh. Molnar, Mariana Şarba, Doina Pop
Versurile: Alexe Mateevici

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc, ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastra-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plâng şi care-o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Strângeţi piatra lucitoare,
Ce din soare se aprinde,
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop de noi cuvinte.

Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Cristian Buică – Lancea lui Horea

Versurile: Adrian Păunescu

În toate grădinile ţării e-o floare
Cu lujer discret şi trăind anonim,
În vremi de răscruce sau de tulburare
Noi Lancea lui Horea pe ea o numim.

Acelora care falsifică acte
Şi Ţara Română sub talpă o vor,
Noi nu le servim argumente abstracte
Dar poate de Lancea lui Horea li-i dor.

R: x4
Lancea lui Horea, lancea lui Horea
Lancea lui Horea sus

La orice primejdii, la orice dezastre
Când duşmanii vor să ne lege în frâu
Al nostru e dreptul şi-al naţiei noastre
Să mergem cu Lancea lui Horea la brâu.

Copiii o-nvaţă din laptele mamei,
O ţin ca pe-o cârjă oştenii cărunţi,
Ţărănci o prefiră în firul maramei,
Sunt codri de Lancea a lui Horea în munţi.

R: x4

În sud e-o coloană ce-i seamănă bine,
În nord e un clopot ce-o duce în el,
Copilul o are pe lume când vine
Ca leagăn întâi şi apoi ca drapel.

Trei lăncii în stema duratei se-adună
Vibrând ardelean, moldovean şi muntean,
Iar Lancea lui Horea e-aici împreună
Cu Lancea lui Cloşca şi a lui Crişan.

R: x4

Sămânţă de lance pe-aici se cultivă
Şi traşii pe roată ascunşi sunt în toţi
Şi nu mai e roată să-i stea împotrivă
Acestui popor înviat de pe roţi.

Oricând s-ar ivi vreo-ncercare amară
La brâu să vă stea mai aproape de mâini
Spre drepturi în ţară şi pace afară
Cu Lancea lui Horea la luptă, români!

R: x8

Mirela Mănescu-Felea şi C. Burde – Veniţi români

Se-adună moţii sub gorun
Şi brazii se mişcă din loc,
Ne cheamă fluierul străbun
Şi tulnicul sună cu foc,
Mai bântuie Iancu prin noi
Iar Horea n-a pierit sub roată,
Noi la necazuri, la nevoi,
Ca unul suntem ţara toată

R:
Veniţi români din lumea-ntreagă,
Cu toţi la bine şi la greu,
Ne cheamă neamul, ţara dragă,
Ne cheamă bunul Dumnezeu.
Că tot ce e român nu piere,
Creştini am fost de la-nceput,
Din dragoste şi din durere,
Români am fost cand ne-am născut.

Ne ţinem bunii în pământ
Din ei ne tragem azi puterea,
Că tot ce-avem pe lume sfânt
E neamul, ţara şi durerea.
De vor pofti la ţara mea
Vrăjmaşii să ne cotropească
Şi din pământ ne vom scula
Cinstind chemarea strămoşească.

R: