Daniel Avram – Inima românului



Voi spirite viteze a marilor străbuni,
Aflaţi că-n ţara noastră noi mai suntem români,
Îl mai purtăm în inimi pe bravul Decebal
Şi n-am cedat cu toţii l-al cotropirii val!

Slăviţi străbuni ai noştri din vremuri de lumini,
Noi suntem încă oameni, noi mai suntem stăpâni.
Şi dârji ne ţinem încă pe plaiul românesc
În legea cea străbună şi-n dreptul strămoşesc.

R:
Inimă aprinsă a marelui străbun,
Luminează viaţa neamului român!
Inimă vitează, inimă de foc,
Dă-ne fericire, pace şi noroc.

O, Doamne mult slăvite, din moşi şi din batrâni,
Ascultă-a noastră rugă: noi vrem să fim români.
Să-i ardem dintre neamuri pe Iuda şi Cain,
Să ne spălăm de ură, de teamă şi venin.

Trezeşte-te române şi nu mai sta-n genunchi,
Eşti rodul cel mai mândru născut din vechiul trunchi,
Ridică-te române, fecior din Decebal,
Ridică-te Moldovă, ridică-te Ardeal.

R:

La focul care-nvie veniţi de vă-nchinaţi,
Români de pretutindeni, veniţi surori şi fraţi.
Pe inima speranţei, juraţi feciori, nepoţi,
O viaţă-n libertate sau moarte pentru toţi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *