George Chirilă – Eroii

     Cititori mari de calendare,
Purtători mereu ai noii
Firi adânci vizionare
Noi ne-am inţeles eroii.

     Ei au scris cu viaţa carte,
Slovă fulgerată-n sânge,
Ei au ridicat din moarte
Dorul nostru de-a învinge.

     Pierea cântecul pe buze,
Munţii se-ntorceau în piatră,
Ei sub focuri de obuze
Apărau o veche vatră.

     Ei vegheară la hotară
Şi de nunţi n-avură timp,
Dar au vrut s-avem o ţară
Sub al primăverii nimb.

     Nu la marginea poveştii,
Ci în fierberi de istorii
Şi-n talazuri cu primejdii
S-au cuprins adânc de glorii.

     Vulturii răsar din stâncă,
Oltul naşte pui de lei,
Noaptea lor e mai adâncă,
Noi ne luminăm prin ei.

     Şi-ascultăm cum grâul creşte
În câmpiile române
Şi trăim într-o nădejde
De-a munci şi de-a rămâne.

     Dreptul de-a avea o ţară
Şi de-a-i spune ROMÂNIA…
Ei, eroii, ni-l lăsară
Înfrăţindu-se cu glia.

Ioan Neniţescu – Pui de lei

Ioan Neniţescu

Eroi au fost, eroi sunt încă,
     Şi-or fi, în neamul românesc,
Căci rupţi sunt ca din tare stâncă
     Românii orişiunde cresc.
E viţa noastră făurită
     De doi bărbaţi cu braţe tari
Şi cu voinţa oţelită,
     Cu minţi deştepte, inimi mari.
Şi unu-i Decebal cel harnic,
     Iar celălalt Traian cel drept,
Ei pentru vatra lor, amarnic
     Au dat cu-atâţia duşmani piept.
Şi din aşa părinţi de samă
     În veci s-or naşte luptători
Ce pentru patria lor mamă
     Vor sta ca vrednici următori.
Au fost eroi şi-or să mai fie,
     Ce-or frânge duşmanii mişei.
Din coapsa Daciei şi-a Romei
     În veci or naşte pui de lei!

Nu plânge, maică Românie!

Versuri găsite ȋn raniţa unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpaţii de Curbură.

Nu plânge, maică Românie,
Că am să mor neȋmpărtăşit!
Un glonţ pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit…

Nu plânge, maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Şi din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noştri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o ştim!

Nu plânge, maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă şi pe noi la praznic,
Când România va fi mare!