George Chirilă – Sub cer senin

Sub cer senin ca ochiul unui domn
ce s-a numit apărător de neam,
nici viaţa noastră nu cunoaşte somn
cum sevele-n explozii pe un ram.

Am fost ce suntem şi vom fi în veci,
pe cei vicleni şi hulpavi la hotare
i-au înghiţit pământurile reci
şi vrerea noastră de neatârnare!

Sub cer latin, avem o ţară veche
şi nouă prin puterea de-a renaşte,
bărbaţii ei muncesc şi stau de veghe,
astfel o lume-ntreagă-i recunoaşte.

Sub cer senin ca ochiul unui domn
ce s-a numit apărător de neam,
fiinţa noastră arde peste somn,
ca fructul tânăr rotunjit pe ram.

George Chirilă – Eroii

     Cititori mari de calendare,
Purtători mereu ai noii
Firi adânci vizionare
Noi ne-am inţeles eroii.

     Ei au scris cu viaţa carte,
Slovă fulgerată-n sânge,
Ei au ridicat din moarte
Dorul nostru de-a învinge.

     Pierea cântecul pe buze,
Munţii se-ntorceau în piatră,
Ei sub focuri de obuze
Apărau o veche vatră.

     Ei vegheară la hotară
Şi de nunţi n-avură timp,
Dar au vrut s-avem o ţară
Sub al primăverii nimb.

     Nu la marginea poveştii,
Ci în fierberi de istorii
Şi-n talazuri cu primejdii
S-au cuprins adânc de glorii.

     Vulturii răsar din stâncă,
Oltul naşte pui de lei,
Noaptea lor e mai adâncă,
Noi ne luminăm prin ei.

     Şi-ascultăm cum grâul creşte
În câmpiile române
Şi trăim într-o nădejde
De-a munci şi de-a rămâne.

     Dreptul de-a avea o ţară
Şi de-a-i spune ROMÂNIA…
Ei, eroii, ni-l lăsară
Înfrăţindu-se cu glia.