Ioan Neniţescu – Voinţa neamului

Ioan Neniţescu

În ţara noastră românească vrem înşine stăpâni să fim
Şi stăpânirea ţării noastre cu nimenea n-o împărţim.

Şi nu vrem, noi românii, fruntea-n veci la nimeni s-o plecăm
Şi din moşie nici o palmă, o unghie n-o să lăsăm.

Nu vrem să închinăm popoare sub mândru sceptru românesc,
Ci să trăim din viaţa noastră şi dreptul nostru strămoşesc.

Nici la răpiri ne zboară dorul, dar vai acelui ce-a-ndrăzni
Ştirbiri moşiei a ne face, el cu viaţa va plăti!

Căci pe moşia cea străbună vrem înşine stăpâni să fim
Şi stăpânirea ei cu nimeni nu cugetăm s-o împărţim!

Ioan Neniţescu – Pui de lei

Ioan Neniţescu

Eroi au fost, eroi sunt încă,
     Şi-or fi, în neamul românesc,
Căci rupţi sunt ca din tare stâncă
     Românii orişiunde cresc.
E viţa noastră făurită
     De doi bărbaţi cu braţe tari
Şi cu voinţa oţelită,
     Cu minţi deştepte, inimi mari.
Şi unu-i Decebal cel harnic,
     Iar celălalt Traian cel drept,
Ei pentru vatra lor, amarnic
     Au dat cu-atâţia duşmani piept.
Şi din aşa părinţi de samă
     În veci s-or naşte luptători
Ce pentru patria lor mamă
     Vor sta ca vrednici următori.
Au fost eroi şi-or să mai fie,
     Ce-or frânge duşmanii mişei.
Din coapsa Daciei şi-a Romei
     În veci or naşte pui de lei!

Ioan Neniţescu – Ţara mea

Ioan Neniţescu

Acolo unde-s nalţi stejari
Şi cât stejarii, nalţi îmi cresc
Flăcăi cu piepturile tari,
Ce moartea-n faţă o privesc;

Acolo unde-s stânci şi munţi,
Şi ca şi munţii nu clintesc
Voinicii cei cu peri cărunţi
În dor de ţară strămoşesc;

Acolo unde-i cer senin
Şi ca seninul cer zâmbesc
Femei, ce poartă l-al lor sân
Copii ce pentru lupte cresc,

Acolo este ţara mea
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

Acolo unde întâlneşti
Cât ţine ţara-n lung şi-n lat
Bătrâne urme vitejeşti
Şi osul celor ce-au luptat;

Şi unde vezi mii de mormane,
Sub care-adânc s-au îngropat
Mulţime de oştiri duşmane,
Ce cu robia ne-au cercat;

Şi unde dorul de moşie
Întotdeauna drept a stat,
Şi bărbăteasca vitejie
A-mpodobit orice bărbat,

Acolo este ţara mea
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!