Arhiva etichetelor: unire

Adrian Păunescu – Visătorie

Oriunde până astăzi, ursitele v-au dus,
Orice identitate v-au dat, ca să vă mintă,
În Răsărit de sunteţi sau sunteţi în Apus
Străini de bună voie sau naţie murindă,

Chiar de trăiţi sub haină de alfabet străin
Ori desţăraţi vă pierdeţi sub stăpâniri barbare,
Vă rog, în aşteptarea aceluiaşi destin,
Români de pretutindeni, să mai aveţi răbdare.

Ca un infarct politic ce n-a iertat nimic,
Ca o rejudecare care fatal ne cheamă,
Cel mare va rămâne atât cât e cel mic
Şi vor veni provincii din nou la ţara mamă.

Ca râsul după lacrimi, ca noaptea după zi,
În urma planetarei şi dreptei revoluţii,
La ţara voastră mamă plângând veţi reveni,
Voi, deocamdată, încă atât de trişti pierduţii.

Nu are crima lumii măcar un alibi,
Uitarea nu încape nicicum între soluţii,
Români de pretutindeni acasă vor veni,
Veni-va Chişinăul, veni-vor Cernăuţii.

Români de pretutindeni, păstraţi-vă întregi,
Reînvăţaţi copiii cinstita noastră hartă,
O lege să se-nalţe din celelalte legi,
Că dorul ţării noastre se-amână dar nu iartă.

Orice să se întâmple, vânzări, trădări, minciuni,
Nu-i ideologie în stare să separe
Pe cei născuţi să fie în ţara lor Români,
Oricât i-ar ţine vameşi la falsele hotare.

Primiţi această ştire, cuminţii noştri fraţi,
Că dor vă e şi vouă, că dor ne e şi nouă,
Şi trista voastră ţară s-o binecuvântaţi
Cum inima e una şi nu se dă în două.

Adrian Păunescu – Esenţialul

Să nu cădem în amănunte
şi să uităm esenţialul,
din râu în râu,
din munte-n munte,
cum valul
face trup cu malul,
în Ziua Sfântă,
Ziua – Punte,
acasă s-a întors Ardealul.

A fost atunci o ţară-ntreagă
a fost o ţară ca o roată,
Românii şi acum se roagă
s-o vadă aşa
încă o dată,
şi plâng în harta lor beteagă
copiii mei,
băiat şi fată,
şi jurăminte noi se leagă.

Luăm de la Râmeţi putere
şi ultima cuminecare
fiinţei noastre spre a-i cere
să ştie bine ce o doare,
ca să venim la Înviere,
să fie gata fiecare,
cu buze-amare să mai spere
Trăiască România Mare!

George Ţărnea – Alba-Iulia

Întregul desfăcut în trei
Prin vămi vremelnice de soartă
Îl ţine strâns sub tâmpla ei,
La Alba-Iulia, o poartă.

Şi dacă trupul său de lemn
Veşminte-mpărăteşti nu are
Păstrează-n carne primul semn
Din prima noastră întrupare.

Uniţi am fost de la-nceput
Sub cerul dintre stâlpii porţii
Care cu grijă ne-a-ncăput
Şi nemuririle şi morţii.

Deci nici intrarea noastră-n drept
Nu ne-am făcut-o din afară
De vreme ce purtăm în piept
Întregul numelui de ţară,

Nici n-am umblat spre alt tărâm
De vreme ce avem lăsate
Încă din vatra de la Râm
Cheile limbii din cetate.

Ştefan Octavian Iosif – Câmpul libertăţii

Ştefan Octavian Iosif

Un zvon din sat în sat străbate
Şi dă poporului curaj,
El pleacă-n valuri tulburate
Şi se îndreaptă către Blaj.

Sunt preoţi şi mireni, cu toţii
Mânaţi de-acelaşi ideal —
În fruntea tuturora moţii,
Mândria mândrului Ardeal.

Ei simt că-ntâia oară-i leagă
Un dor adânc de neam întreg,
Aleargă toţi să-l înţeleagă —
Şi cât de bine-l înţeleg!

Căci bat cincizeci de mii de piepturi,
Şi-n ele inimi româneşti
Cari strigă: „Libertate! Drepturi
Pe plaiurile strămoşeşti!…”

O, sfântă zi de sărbătoare!
Popor voinic din văi şi lunci,
Te-om mai vedea odată oare
Precum te-ai arătat atunci?

Povestea vremii ne învaţă
Că orice rană are leac,
Dar o-ntâmplare-aşa măreaţă
Zbucneşte-o dată la un veac!

Vasile Alecsandri – Hora unirii

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară duşmanii din ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi omenie!

Măi muntene, măi vecine,
Vino să te prinzi cu mine
Şi la viaţă cu unire,
Şi la moarte cu-nfrăţire!

Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi şi la durere;
Unde-s doi, puterea creşte,
Şi duşmanul nu sporeşte!

Amândoi suntem de-o mamă,
De-o făptură şi de-o samă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume,
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare.

Şi să vadă sfântul soare,
Într-o zi de sărbătoare,
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească!