Tudor Gheorghe – Cântecul străinătății


Versurile: George Creţeanu

Rătăcesc pe căi străine,
De cătunu-mi depărtat;
Îmi trec viața în suspine,
Pâinea-n lacrimi mi-am udat;

R:
Fie pâinea cât de rea,
Tot mai bine-n țara mea.

Ai! în țara mea frumoasă
Mi-am lăsat tată iubit,
Mi-am lăsat maică duioasă
Ce de plânsuri au albit.

Vezi o culme muntenească
Și-o căsuță dedesubt?
Este vatra părintească
Unde laptele l-am subt.

R:

Cu străini am stat la masă,
Și cu ei m-am ospătat;
Dar, gândind la mine-acasă,
Lacrimi, râuri am vărsat.

Cine țara își iubește
Nu dă lumea pentru ea:
O! atunci inima-mi crește,
Când gândesc a o vedea.

R:

Fericiți câți sunt aproape
De cătunul părintesc;
De-oi muri, voi să mă-ngroape
În pământul românesc.

R: x2
Fie piatra cât de grea,
Tot mai bine-n țara mea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *